Partea a doua infatiseaza nunta imparateasca si incepe prin imaginea locului ''care tremur somnoros si lin se bate'' stabilindu-se astfel echilibrul in contrast cu temutul insectelor descris anterior.
Lacul apare personificat producand un farmec aparte. La masa vor lua loc personaje din povesti, imparati, imparatese, zmei, feti frumosi si chiar luna si soarele.
Poetul le realizeaza invitatilor la nunta portrete subcinte definindu-i printr-o trasatura de caracter / fizica / vestimentara : ''feti frumosi cu par de aur'',''zmei cu solzii de oteli'',''cititorii cei de zodii''.
Poetul aduce in prim plan si pe imparatul socru care este prezentat cu umor si ironie. El este infatisat un jilt cu sceptru si mitra inconjurat de pajii care ii asigura comfortul necesar: ''cu crengi il apar, de muscute si zaduf''.
Intrarea in scena a mirilor este mercata prin interjectia ''iata'', mirii aparand din imparatia codrului.
Poetul se opreste asupra fetei de imparat, realizat vizual cu exceptia fosnetului rochiei care mareste vraja in tacerea solemna a codrului. Fata este surprinsa in plina miscare, chipul miresei reprezentand un ideal de frumusete feminina. Emotia puternica. bucuria si fericirea pentru implinirea visului de iubire sunt puse in lumina prin comparatia ''fata-i rosie ca marul'', prin metafora ''noroc'' si epitetul ''i-s umezi ochii''.
Epitetul ''par de aur moale'' si hiperbola ''la pamant mai ca ajunge'' intregesc frumusetea portretului.
Gratia si delicatetea sunt surprinse prin intermediul epitetelor: ''vine mladioasa, trupul ei frumos il poarta''.
Steaua aureoleaza portretul miresei de o frumusete desavarsita.
